Catalin Stavri

Nu o să scriu mult ca prestez de pe telefon. 

Feisbucul e plin de filozofi care dezbat cine e de vină: genunchiul în ouțe sau croșeul. 

Nu am stat să citesc multe opinii pentru că pur și simplu e plin de idioți online care judecă. Îți sar în ochi de la o poștă proștii civili ca să zic așa cei care înjură la grămada orice portă uniformă și de partea cealaltă milițienii proști care au în cap croșee, pulane, bocanci în gură sau chiar mai rău, împușcături. 

Realitatea este însă alta. Există cazuri muuuult mai grave: oameni bătuți degeaba de polițiști și invers. Și chiar și decese. 

Reacțiile astea violente nu fac altceva decât să întărâte civilii și polițiștii. Astfel triumfă infractorii și milițienii. 

Poza asta din câte îmi amintesc este a unui polițist prahovean bătut de niște bețivi. Boureni, ca să fiu în ton cu scandalul național. El nu avea colegi care să îl sprijine și durerea unui bolovan în cap trece mai greu decât lovitura lui Boureanu.   

Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-291

Adică dacă ești de la o firmă privată și apelezi la un funcționar public din Primărie pentru a-ți mări facturile sau a ți le plăti cu urgență și chiar dacă nu îi dai bani dar îi angajezi la firmă un apropiat sau mai mulți peneliști, pardon, apropiați, tot e faptă. E un dosar în lucru pe tema asta, acum se adună probe…
2-7 ani??? Să mă bată mama, e mult!

Definitor pentru Românica este cazul lui  Boureanu care a ajuns la pușcărie pentru că era beat și prost. Asta nu e o noutate, mulți dintre noi suntem beți și proști, dar nu  toți ajungem la pârnaie printr-un concurs de împrejurări.
Boureanu a ajuns la pârnaie în primul rând din cauza lui și în al doilea rând din cauza sistemului care nu implică varianta scurtă în rezolvarea problemelor care pot escalada în conflicte.
De exemplu, dacă după primele acțiuni de tip ninja Boureanu era pus la pământ, încătușat și depozitat regulametar în mașina Poliției nu mai ieșea circul care a ieșit.
Există polițiști proști și civili proști. Reiese din comentariile feisbuciste.
Varianta scurtă pomenită de mine evita orice problemă. Cu siguranță oricât ar fi încercat să dea cu ouțele sau cu puțulica în genunchiul vreunui polițist nu ar fi reușit.
Boureanu însă a fost tolerat de polițiști, a comis-o și s-a dus un pic  la pârnaie.  S-a făcut dreptate.

Mi-am adus aminte cu ocazia asta de fix trei astfel de evenimente, adică ultraj.
Cazul 1. Florian Ioniță, un polițist cam tra la la, în sensul bun. E tăvălit un pic de un cetățean pe nume Manasieru, care acum și-a mutat firma din județ. Și-a mutat firma acum din cauza arestărilor făcute de DNA în rândurile polițiștilor care îl protejau.
Acest caz nu apare detaliat decât la mine, mulți distinși colegi nu consideră subiectul demn să apară în presă. Manasieru îl amenință pe polițist că îl va da afară din serviciu și invocă un nume – Adrian Rădulescu, fost adjunct al șefului Poliției Prahova. Cazul se încheie cu o clasare pentru  că nu sunt suficiente probe. Adică polițiștii martori erau fix cu spatele când afaceristul Manasieru îl agresa pe Ioniță. Așa au declarat iar procurorul de caz i-a crezut…
Polițistul s-a ales cu mâna în ghips.
Desigur, nu se poate dovedi nicio legătură între Manasieru și Rădulescu decât poate că Rădulescu m-a dat în judecată pe civil pentru ce am scris de el și martor l-a pus pe Manasieru. Adică s-a turnat singur, pe românește…
Cazul 2. Într-o seară când mă pregăteam să plec la o petrecere sună telefonul. Unul dintre băieții buni din Poliție, revoltat. Un coleg de-al lui luat cu  asalt de niște țărănuși, bătut bine și internat la spital. Sună colegii mei la Biroul de Presă unde dă de polițistul Ursu care cu profesionalism și dăruire și ce vreți voi mai bun ne f*te la melodie că nu știe, că plouă, că să vorbim măine, bla-bla-bla-uri din astea ieftine, că doar era omul pus în funcție de Rădulescu. Între timp iau legătura cu polițistul bătut care spune că a fost atacat, că e în spital dar că nu poate face declarații publice pe motiv că doar celebrul Ursu de la Biroul de Presă e abilitat să latre pe subiect. Și îl sună colegii mei iar pe Ursu care nu e deloc retardat și nici sclav, dar el iar nu poate oferi informații din motive obiective și subiective. Atunci îl sun pe Viorel Dosaru și îi spun povestea. Normal că știa și îl întreb sincer de ce nu putem obține informații de la fiorosul Ursu. Iar ce răspunde Dosaru nu pot reproduce că mă mai aleg cu o plângere civilă de la Ursu, dar ulterior colegii mei primesc  răspunsul. Adică ce știam noi, că un polițist a fost bătut și e în spital. Solidaritate, nu???
Cazul 3. Avusesem o zi de rahat și de-abia ajunsesem acasă undeva pe la miezul nopții. Nu apuc să fac un duș că sună telefonul. Polițist înjunghiat, internat de urgență  la spitalul județean. Așa împuțit cum eram, adică nespălat, trag geaca pe mine și zbor la județean. Procurorul de serviciu  nu era în zonă, șeful polițistului (un idiot) înjunghiat certa polițiștii că au anunțat presa (adică pe mine, că doar eu eram ăn curtea spitalului), un șef din Poliția municipală venise și el dar era mort de beat, ce să mai, o atmosferă frumoasă. Aflu pe surse că procurorul de serviciu era un pic plecat din județ așa că a fost desemnat alt procuror care să se ocupe de caz, bineînțeles că mă înjura pe mine că dacă nu eram eu acolo putea bine mersi s-o mierlească polițistul și se făcea a doua zi dosar.
Norocul a fost că a venit chestorul Sorin Oprea, șeful Poliției Prahova de atunci, și a ieșit tam tam și toată lumea s-a mișcat bine. Șeful ăla beat a fugit în boscheți, procurorul a venit de urgență și l-a reținut pe agresor, iar medicii de la Județean i-au salvat viața polițistului înjunghiat.
Ce vroiam să zic e că sunt cazuri mult mai nasoale ca al lui Boureanu. Și în cazurile prezentate de mine nu s-a făcut dreptate ca în cazul Boureanu, care săracu’ are și un nume predestinat întâmplării care l-a băgat după gratii.
sursa foto- antena3.ro

Scuze dacă sunt greșeli în text, am dat niște pumni în tastatură după ce am pierdut nedrept la FIFA și până îmi iau alta vă rog să mă tolerați!

De obicei poza asta apare când e ceva nașpa. Și o să urmeze ceva nașpa.
Or fi polițiști, or fi procurori? Naiba știe.
Dar va urma…

Povestea asta e ficțiune iar orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare. Eroul poveștii este un oarecare băiat, Costin, care de ceva vreme încearcă să se regăsească. Iar acțiunea are loc imediat după război.
Încă de când era tânăr, Costin a dat dovadă de abilități fantastice în afacerile cu produse lichide. Le lua din România, le plimba prin țări străine apoi le aducea înapoi în țară. El făcea bani, asociații lui mai puțin, dar oamenii prosperau. Așa a ajuns Costin să dețină multe proprietăți. Totuși, la el în sat lumea era invidioasă. Mai ales milițienii…  I se dusese buhul și în comună. unde erau alți milițieni, mai mari și mai invidioși. Manu, de exemplu. Manu era un milițian aparte avid după putere și bani. În fiecare zi în loc să patruleze prin sate lua la ochi diverși comercianți pe care îi jumulea de bani sau  produse. Comerțul nu mai era așa prosper și asta mai ales de când Manu l-a luat lângă el și pe Adiță, prietenul său. Adiță era mai prost, drept  dovadă când Manu a venit cu prima sticlă de țuică șpagă Adiță de-abia adunase câteva boabe de cafea.  Diferența de pregătire dintre cei doi s-a văzut și în anii ce au urmat, Adiță a rămas să patruleze iar Manu a avansat la structura care se ocupa de comerțul și trocul organizat. A pus ochii imediat pe Costin și i-a cerut parte din comerț. Costin, care la rândul său avea și alți prieteni milițieni, dar la sat, nu la comună. Gabi și Marian, căci despre ei e vorba, nu aveau puterea lui Manu așa că într-o zi, Manu i-a confiscat  căruțele cu produse lichide lui Costin și l-a arestat în numele legii.
Ajuns în pușcărie, Costin a fost abandonat de toată lumea. Ajunsese rău, o luase  razna și putea fi văzut deseori trăgând cu sfoara o sticlă cu apă și spunând că plimbă câinele. În scurt timp Costin a pierdut tot. A ieșit de la închisoare și s-a dus la boierul comunei, Alexe.
”Ziua bună, boierule”, zise Costin cu căciula în mână.
”Zi, jegosule”, dădu replica boierul.
Cu lacrimi în ochi, Costin ceru de muncă. ”Sunt Costin, dar nu mă știți după nume. Am muncit  în toate satele și m-au arestat milițienii. Acum n-am de muncă și toată lumea mă strigă șomerule. Înainte eram respectat, acum râd  toți de mine. Dă-mi de muncă, boierule!”.
Alexe începu să țipe: ”Pleacă de aici, jegosule! Ce șomer, țărane, ești un jegos! Pleacă din calea mea!”.
Disperat, Costin plecă spre satul lui, cu gândul să-și ia zilele. Pe drum, intră în biserică să își spună rugăciunea și să își ia adio de la lume. Duhul sfânt se pogorî asupra lui și îi arătă calea spre altar, de unde ieși popa Mircea.
Costin izbucni iar în lacrimi și îi povesti viața preotului. Hotărâse să se spovedească înainte să plece în lumea celor drepți.
„Am păcătuit, părinte, Dumnezeu m-a pedepsit că am făcut păcate. I-am dat bani și lu’ deputat și lu’ milițian  și lu’ procuror, am dat multă șpagă, părinte”. Popa Mircea îl liniști: ”Mergi cu Domnul și nu îți pierde credința. Minuni se vor întâmpla” . Cu vorbele preotului în cap, Costin s-a dus acasă. De disperare, pentru a trăi, s-a apucat să fure lemne din pădure pe care le vindea prin sat. În câteva zile, minunile începeau să se întâmple. Rând pe rând, milițianul Manu, milițianul Doru, deputatul Mircea și procurorul Iulian ajungeau după gratii.
Costin își revenea. Cu furatul de lemne îi mergea bine, milițienii Gabi și Marian îi rămăseseră aproape, avea  de partea lui și un primar pe nume Nae, sorții erau iar de partea lui.
Dar, pentru că așa e în viață, Costin își uită trecutul și pățania cu produse lichide și se apucă serios de comerțul cu lemne. Îl uitase și pe Dumnezeu și pe popa Mircea și se apucă iar de treabă. Însă norocul nu era de partea lui. Pe Costin l-au arestat iar. Iar a ajuns la pușcărie, iar plimba sticla de apă prin curte și o certa că latră. ”Davidescule, Năstase”, sughița în somn Costin, ”vă bag la pușcărie dacă nu mă ajutați”. Nici până în ziua de azi nu se știe cine sunt cei doi. Unii zic că ar fi milițieni, dar nimeni nu știe exact.
După ce a ieșit de la pușcărie, Costin era iar disperat. Vremurile se schimbaseră, el îmbătrânise. Satul lui era acum oraș, lumea se schimbase. Atunci, l-a cunoscut pe Sebi. Sebi era un fost bișnițar din sat, care se dăduse cu partidul  și cu Securitatea iar acum deținea monopolul pe rețelele de internet din cartiere. La casă sau la bloc, Sebi îți băga internet. Băiat orientat, făcea bani și pentru securiști și pentru politicieni. Dar Sebi nu băgase internet la biserică și era supărat foc pe popa Mircea. Ba chiar cei doi s-au certat și de frica preotului Sebi fugise din sat și stătea pitit. Dar cum vremurile se schimbaseră, Costin a primit un telefon  cu internet și așa a luat legătura cu Sebi. 30.000  de galbeni i-a promis Sebi dacă se duce Costin la emisiunea Viața Satului și zice de rău de Mircea. Sorții i-au zâmbit iar lui Costin, care a scăpat iar de șomaj. Dar nu și de dosare, că asta-i crucea omului și o duce toată viața.
Dar în viață se întâlnește munte cu munte d-apoi om cu om. În alt sat vecin, Securitatea făcea curățenie în propria ogradă. Pe cei mai proști securiști îi dădea afară. Așa a ajuns pe drumuri securistul Adi, care umbla creanga prin sate căutând de  muncă sau de șantaj, după caz. Rămăsese cu o legitimație și se ducea la târguri unde ba cerșea de băut ba flutura legitimația iar comercianții cinstiți îl omeneau cu o sticlă de vin. Ieftin și prost.
Cei doi s-au întâlnit la târg, unde Costin își cumpărase șosete flaușate și pantofi de milițian. L-a găsit pe Adi plângând lângă butoaiele cu țuică și vin. ”Te știu de la Viața Satului”, a bombănit Adi. ”Dă-mi o sticlă de vin”, i-a cerut Costin comerciantului și cei  doi s-au pus pe povestit. ”E mafie peste tot, mafia m-a dat afară de la Securitate, mafia pune apă în vin și îi zice șpriț, mafia eu o demasc, hâc, mai pune un vin”, repeta obsesiv Adi. ”Bă, prostule, eu i-am dat pe toți în gât, de la mine i-a făcut Securitatea pe toți”, se lăuda și Costin.
Discuția a continuat până seara, când cei doi au decis să-și unească forțele. Costin i-a dat din galbenii de la Sebi ca să aibe de băutură iar Adi i-a spus că el are ceva treabă într- un dosar prin Anglia, că primește și el niște galbeni să zică ceva acolo. Înainte să se despartă, Costin i-a dat lui Adi niște înregistrări pe care scria Miliție Comarnic: ”Vezi că aici ai doi milițieni, prieteni de-ai mei. Marian vrea să se pensioneze iar Gabi vrea să plece. Eu pe Gabi îl vreau șef la post, că altfel s-a zis cu furatul de lemne. Și dacă Marian se pensionează dai înregistrările le Securitate. Și dacă Gabi nu ia  concursul, la fel, le dai la Securitate. Eu îți mai dau două sticle de vin dacă  faci ce-ți spun eu”.
”Patru sticle, că mă întorc cu p..a invers și zic de tine la Securitate. Vezi că acum mă sucesc”, a încercat să îl șantajeze din obișnuință, Adi. Costin, nervos, nu cedă: ”două sticle, retardatule, mie nu mi-e frică de tine, eu l-am făcut pe Sorin ăla de era la vistieria comunei, nu mi-e frică de pușcărie”.  Atunci, Adi își folosi doi neuroni și veni cu o idee: ”nu mai bine facem noi ziaru’ nostru’?. Costin plecă zâmbind acasă iar Adi rămăsese în parc, să-și bea vinul.
Era un nou început și doar pușcăria putea să îi despartă, asta dacă nu nimereau în aceeași cameră.

La Ploiești toate sunt bune și frumoase după cum veți observa în imaginea următoare. De exemplu, un contract cadru care durează patru ani, cam cât un mandat de primar. Autori necunoscuți din cadrul instituțiilor de profil spun că este vorba de reabilitări la unități de învățământ iar primii clasați din din acte sunt aliniați atât de bine încât pot să-și împartă lejer lucrările între ei ca să nu se supere nici PSD-ul, nici PNL-ul, nici deputatul, nici cine o mai fi pe acolo. Și poate vă întrebați de ce , așa cum era logic, la lotul doi nu apare Scut Construct. Simplu, acolo nu a participat că sigur lua locul 3.
Așadar, locul 1 la toate categoriile este luat de Fadmi Prod, urmată îndeaproape  de Colen Impex  iar Scut Construct ocupă locurile 2 și 3 iar la a treia licitație nu participă.

Mai vreți? Dacă  e să mă iau după anchetatori, pardon, după bârfitori, s-ar zice că astea două firme ar fi așa, ca și culoare, un tricolor. Adică Fadmi roșu iar Colen galben-albastru. Desigur, astea sunt doar coincidențe. Dacă săpăm în Fadmi găsim și miere. Adică, potrivit euromellis.ro, ”Echipa noastră s-a format sub numele de „Fabrica de Miere” (sc Fadmi Prod srl) și centrul nostru de achiziție se afla în Satul Corlătești, Com. Berceni”. Bine așa, dar dacă dăm mai jos pe pagina site-ului găsim un consilier județean PSD,  vezi foto de la finalul articolului. Și nu orice consilier județean ci unul care are fetișuri bizare, fiind chiar prins în flagrant și aproape molestat, potrivit propriilor declarații.  LINK
Colen în schimb are experiență pe piață mai ales din timpul guvernării PDL, iar prin Prahova o regăsim acționând la Lipănești.  ”În 12 decembrie 2013, şi Primăria Lipăneşti, judeţul Prahova, decide să angajeze firma fostului director general al CONPET SA Ploieşti pentru execuţia unor lucrări suplimentare la obiectivul de investiţii „reabilitarea, consolidarea şi supraetajarea grădiniţei din localitate”. Contractul, în valoare de 76.072,31 lei fără TVA, a fost atribuit fără licitaţie, prin negociere directă, şi fără publicarea unui anunţ de participare, singurei firme care s-a prezentat la negocieri, şi anume SC Colen Impex SRL Ploieşti.” (sursa: jurnalul.ro)
Dar  asta nu e o problemă nici pentru pentru primarul PNL Robert Nica, el având și alte probleme, cu Curtea de Conturi de exemplu și cu niște fraude.
Și ca să  închei, că asta nu e investigație să rumeg acte, documente, relaționări, bla bla bla,  Scut Construct a prins ceva lucrări prin Ploiești   dar mi-e greu să îi iau urma  pentru că găsesc firma asta ofertând tot timpul concurând alături de alte firme, cum ar fi Madagos, MDG Partner, Mobigliani. Firme concurente pe piață, concurență dură, dar ele au și ceva în comun: ba aceleași sedii sociale, ba aceeași asociați/administratori. Și dacă scriu de contractele lor de la Poliția Locală iar mă terorizează Toader cu mesajele, așa că mă opresc aici.
Pentru moment, desigur.

Acte duse la extrem care au ca scop vulnerabilizarea informativă au fost semnalate recent într-o instituție subordonată Primăriei: este vorba de Serviciul de Gospodărire Urbană. Scurgeri de informații, acte fotografiate și trimise la redacții de pe mailuri anonime, accesări ilegale ale unui sistem informatic, interceptări ale convorbirilor telefonice, înregistrări ambientale, mai des decât au loc aceste lucruri în activitatea instituțiilor de profil.
Să nu uităm și că în interiorul SGU luase ființă neoficial un departament special de bețivi care a fost într-un final destructurat grație activităților de prindere în flagrant cu etilotestul.
Așadar, acest SGU este un obiectiv cu importanță strategică deosebită în Primăria Ploiești. Iar soluția la stoparea acestor fenomene stă în puterea celor de la SGU.
Așadar, pentru început ar trebui înfiinâat, așa cum am scris și pe facebook, un departament de contraspionaj. Recomandarea mea este Păun pentru postul de contraspion șef, grație abilităților sale de spionaj dobândite în campaniile electorale.  Totodată, Păun excelează și la capitolul culegere de informații. Deci e bun, dar asta cu condiția să nu fie agent dublu pentru că astfel ar fi compromis și sabotat chiar departamentul de contraspionaj. Un test poligraf ar fi obligatoriu înaintea numirii pe funcție.
Mai departe, pentru a contracara activitățile de spionaj ar trebui înființat și departament de filaj și flagrant. FF adică. Iar aici ideal ar fi Donald șef, pentru că tocmai zilele trecute ce a realizat un flagrant iar acum a intrat pe fir pentru a-i afla pe toți cei care fac parte din gruparea care îi scanează documentele. Totuși, și Donald are o vulnerabilitate și aici ar fi bine să facă echipă cu Păun pentru a afla cine sparge whatsapp-uri prin instituție. Repet, dacă Păun nu e compromis. Revenind la Donald el nu are nevoie de test poligraf pentru a se stabili dacă e agent dublu pentru că e clar că e agent dublu, vezi trecerea bruscă de la PSD la PNL de anul trecut.
Sau ar mai fi o variantă, să se ocupe Teodora Marin de SGU și îi aranjează pe toți!
Prună, chiar dacă a activat la SRI nu e bun acolo că mai mult ca sigur în nici 24 de ore o să fie batjocorit rău de spionii SGU care o să îi cloneze sim-ul, o să îi spargă parola de facebook dar și contul de e-mail.
Succes!

Recent, se pare că a avut loc un nou transfer la DNA Ploiești. Surse de prin instituții conexe spun că proaspătul transfer este polițistul Emanuel Saghel. Altfel nu își explică cei mai curioși ce caută atât de des polițistul la DNA Ploiești. O lucra full time? Part time?
O zice ceva și de prietenul lui de la munte? De finu’? De nașu’, că tot s-au certat? De prietenii lui din presă?
Atâtea bârfe și întrebări…
Nu îl știți pe Saghel? LINK

În rest, cică îi merg bine afacerile. Și benzinăria (și a lu’ finu’ cică merge) și saloanele de nunți și ce-o mai avea el.

Continuă linșajul mediatic la adresa oamenilor din Primăria condusă în acte de Adrian Dobre zis ”Dob” și în realitate de Teodora Marin zisă ”Teo” sau ”mămica”. Pentru cine nu știe, Dobre a emis un comunicat de presă (sigur nu l-a scris el, că nu e în stare) în care afirma ce am scris eu la început. Desigur, primarul încearcă astfel să descurajeze eventualele investigații în administrație dar să și demonstreze cu ocazia asta că este un conducător obedient. Problema lui ce vrea să arate.
Astăzi, vă prezint o poveste care are legătură cu Direcția de Urbanism aflată sub comanda Teodorei Marin, conform fișei postului.
Pe scurt și cât mai la obiect: o firmă cere Urbanismului emiterea unei autorizații de construire la începutul lunii noiembrie 2016. Pentru că firma începuse lucrările fără autorizație, cei de la Urbanism constatând asta în urma verificărilor din teren au respins dosarul la finele lui decembrie 2016. Firma respectivă urma să plătească o amendă, să mai adauge niște documente tehnice la dosar și să intre în legalitate obținând astfel autorizația. Ei bine, pe 4 mai reporterii Incomod au pozat construcția care este aproape finisată iar pe 5 mai a ieșit autorizația.
Ca să înțeleagă și Dobre, autorizația asta trebuia să iasă înainte ca firma să se apuce de construit. Dar probabil asta i-au explicat și reprezentanții societății care au fost la Dobre în audiență la începutul lui 2017, potrivit unor surse de maximă încredere din Primăria Ploiești. Detalii și poze găsiți AICI.

Dar să adăugăm următoarele:
-Teodora Marin executa lucrări la o casă tot fără autorizație LINK
– într-o ședință mixtă polițiști locali- angajați Urbanism Teodora Marin i-a certat pe polițiștii locali și le-a promis că le ia atribuțiile pe zona care vizează fix astfel de construcții fără autorizții de la Urbanism – promisiune pe care a executat-o repede primarul din acte Dobre dând dispoziție în acest sens . LINK cu înregistrarea audio a ședinței
– Teodora Marin coordonează Urbanismul unde a avut loc următorul incident – LINK
– Teodora Marin răspunde de igiena și salubritatea orașului, și nu mă refer doar la a face plata cu prioritate la anumite firme, iar Dobre declara public că e nemulțumit că orașul nu este curat. LINK
– Teodora Marin coordona prin prietena ei Sorina Șom Direcția Tehnic Investiții, care Direcție a reușit performanța să depășească termenul de trimitere a documentației pentru a obține fonduri prin Programul Național de Dezvoltare Locală al Ministerului Dezvoltării. LINK

Acum, voi care citiți acele linkuri cu poze, documente și înregistrări cred că v-ați dat seama că este vorba de un linșaj mediatic cum zice Dobre. Că dacă ar fi niște articole corecte, cu dovezi, ar însemna că primarul Dobre reacționând astfel…
1. e prost – ca primar mă refer, în legătură cu nepriceperea lui în administrația locală
2. e marionetă și îl batjocorește șefa lui! (unii au început să dea vina pe Roberta dar eu tot pe mâna Teodorei merg). In Teodora we trust! Evit aici speculațiile cum că Dobre e șantajat de Teodora cu… ceva.
3. are o problemă și trebuie să urmeze sfatul medicului specialist.

Să nu uităm și analiza pe mandatul său – LINK

Poza e din parcul Foamea când primarul se delecta cu țuică și pâinică!

Nu credeam că există ceva mai rău decât Cristinel Toader, asta până a apărut Radu Adrian. Săracu’, sigur are și niște probleme, și nu mă refer la alea cu legea. Știți, acest mare investigator și demascator a fost prins în flagrant când primea mită. Două mii de lei. E puțin, comparativ cu cât a luat Andrei Bădin, cel de la flux24, care îi preia investigațiile lui Radu Adrian. Ăsta din urmă e trimis în judecată pentru 5.000 de lei.
Pentru că e 12 noaptea și sunt cam obosit amân detaliile despre băiatu’ ăsta. Mai ales că am treabă de dimineață, sunt foarte aproape să finalizez o anchetă mișto care vizează afacerile unui fost șef din Poliția Prahova. De Adrian Rădulescu e vorba, ca să nu vă mai fierb!
Dar accesați următoarele linkuri cu Radu Adrian, pe bune că merită.

LINK 1

LINK 2